Prof. Lascar: "Chirurgul este angrenat intr-un mecanism complex in care rotile principale sunt pacientii!"

Prof. dr. Ioan Lascar (foto) este unul dintre chirurgii romani care ne fac cinste nu doar in tara, ci si peste hotare. Cazurile abordate de reputatul profesor nu numai ca au fost dezbatute in literatura de specialitate, dar au fost intens mediatizate in presa internationala. De altfel, canalul Discovery a venit in Romania de doua ori si, de fiecare data, s-a aflat in sala de operatie a profesorului Ioan Lascar. Medicul are la activ peste 40.000 de interventii chirurgicale si nu are de gand sa se opreasca aici. Spune ca meseria pe care si-a ales-o este solicitanta si ca medicul chirurg este "pur si simplu angrenat intr-un mecanism complex in care rotile principale sunt pacientii". Desi reusitele sale pe plan profesional sunt numeroase, presedintele Colegiului Medicilor Bucuresti sustine ca cea mai mare realizare a sa este fiul sau, sculptor si pictor, ale carui lucrari au fost licitate in marile galerii ale lumii.

Claudia Spridon (C.S.): Domnule Profesor, ati optat pentru medicina la indemnul mamei dumneavoastra. De ce ati ales chirurgia plastica?

Prof. dr. Ioan Lascar (I.L.): Inca din primii ani de studentie iti poti da seama in ce directie poti sa te orientezi, in functie de aptitudinile pe care le ai. In cazul meu, partea chirurgicala, extrem de pragmatica si de concreta m-a atras de la bun inceput. In plus, a contat si faptul ca am fost acceptat in echipele de garda ale Spitalului Floreasca din primii ani de facultate, undeva prin 1966 - 1967. Asadar, primele gesturi chirurgicale le-am facut in acest spital acum aprope 45 de ani. In acea perioada, insa, erau cu totul si cu totul alte orizonturi de evolutie in profesia medicala. Iti incepeai cariera de medic printr-un stagiu la tara si asta se intampla in 95% din cazuri.

C.S.: Cat de important a fost pentru dumneavoastra sa intrati in contact cu o comunitate intreaga de pacienti?

I.L.: Acea perioada a fost esentiala pentru evolutia carierei mele profesionale. Practic, esti pus de la bun inceput in situatia de a avea responsabilitate deplina asupra problemelor de sanatate dintr-un anumit teritoriu. Esti raspunzator de cateva mii de persoane care au probleme acute ce necesita rezolvare. Trebuie sa evaluezi situatii medicale complexe si sa stabilesti care este cea mai buna traiectorie pentru un pacient. Un astfel de stagiu te ajuta sa vezi pacientul ca un tot unitar, in timp ce o specialitate te limiteaza pentru ca te indrepti spre o falie din domeniul foarte larg al stiintelor medicale si incepi sa nu mai vezi intotdeauna intregul.

C.S.: Cum a fost reintoarcerea la Spitalul de Urgenta Floreasca?

I.L.: Am inceput pregatirea in specialitate cu profesorul Agripa Ionescu, dupa un examen de secundariat dur. Pe atunci, rezidentiatul se numea secundariat si presupunea o selectie foarte dura. Am accesat specialitatea chirurgie plastica dat fiind faptul ca aveam o oarecare idee despre ceea ce presupune ea. Am avut privilegiul sa-i intalnesc aici (Spitalul Floreasca, n.red.) pe corifeii unitatii sanitare. Pot sa va spun ca Spitalul de Urgenta Floreasca este cel mai vechi spital de urgenta din lume sau, daca vreti, este primul spital care a avut un sistem de abordare interdisciplinara a cazurilor. Acest tip de colaborare este ceva de la sine inteles, deci se trece peste orgolii, iar ceea ce conteaza este structurarea unui concept unitar pentru o echipa interdisciplinara avand ca si obiectiv binele pacientului.

C.S.: Au fost momente in care v-ati vazut nevoit sa faceti si anumite sacrificii de dragul meseriei?

I.L.: Chirurgia este, in general, o specialitate solicitanta. Daca accepti sa urmezi aceasta traiectorie, evident ca trebuie sa accepti si ideea de sacrificiu de timp personal. In plus, este nevoie de intelegere din partea familiei. Din acest punct de vedere, pot spune ca sunt un norocos. Sotia mea este tot medic chirurg, este ginecolog. Am inteles foarte bine care ne sunt obligatiile profesionale si nu au sarit niciodata scantei vis-a-vis de timpul petrecut in spital. Chirurgul nu poate sa-si faca un program riguros privind relaxarea si niciodata nu poti sa contezi pe o programare precisa pentru un concediu. Esti pur si simplu angrenat intr-un mecanism complex in care rotile principale sunt pacientii si, odata ce i-ai operat, responsabilitatea este maxima. Acesta este modul de viata al chirurgului.

C.S.: In ce masura v-au sprijinit parintii dumneavoastra in cariera pe care ati urmat-o?

I.L.: Parintii m-au sprijinit din punct de vedere material pana la varsta de 40 de ani. Lunar, primeam atat de la parintii mei, cat si de la socrii, cate un mandat postal cu o anumita suma care ne ajuta sa facem fata cheltuielilor obisnuite - chirie etc. Trebuie sa intelegem ca medicii rezidenti au nevoie de alt nivel de salarizare. Este extrem de dificil sa accesezi domeniul medicinei la ora actuala. Fara indoiala, medicii trebuie motivati. Salariile medicilor incepatori sunt extrem de modeste. Acestia nu mai au nicio alta sursa de venituri decat ajutorul parintilor pentru ca timpul lor este consumat suta la suta in spital. Pentru un medic rezident, existenta nu presupune numai casa si masa, ci inseamna si documentare. Mai precis, vorbim de accesul la literatura de specialitate, accesul la manifestari stiintifice internationale de un anumit standard. Deci abordarea este complexa si costisitoare si face parte din protocolul de pregatire al unui viitor medic de calibru profesional corespunzator.

C.S.: Stiu ca din ce in ce mai multi absolventi de medicina sunt interesati de domeniul chirurgiei plastice, este o specialitate banoasa...

I.L.: Fara indoiala, numarul chirurgilor plasticieni din Romania a crescut semnificativ in ultimele doua decenii. La inceputul anului '90, eram in jur de 35 - 40 de plasticieni in toata tara si existau doua clinici axate pe chirurgie plastica. Acum, exista aproximativ 250 de chirurgi plasticieni, iar daca adaugam si rezidentii, suntem 300 de specialisti. Intr-adevar, exista o anumita presiune pentru accesarea specialitatii, presiune materializata in faptul ca acele aproximativ 10 locuri pe care Ministerul Sanatatii le scoate la concurs sunt ocupate de cei care au mediile cele mai mari. Ati facut insa o afirmatie si anume ca specialitatea este banoasa. Partea de chirurgie estetica este banoasa. Oriunde pe planeta, tipul acesta de servicii medicale incluse in specialitatea noastra se muleaza cel mai bine pe organizarea unui serviciu privat, pentru ca interventiile de chirurgie estetica nu sunt acoperite de sistemele de asigurari de sanatate decat in cazuri exceptionale.

C.S.: Dumneavoastra ati avut, de-a lungul carierei, o serie de cazuri care au fost intens mediatizate. Care ar fi cele mai spectaculoase operatii pe care le-ati facut?

I.L.: Intr-adevar, canalul Discovery a fost de doua ori in Romania si, de fiecare data, a fost in sala mea de operatie. Unul dintre cazuri a fost cel al Lucicai Bunghez, un caz unic pentru ca greutatea tumorii era de doua ori mai mare decat greutatea pacientei. A fost ceva cu totul deosebit. Practic, toate canalele de televiziune din lume au vorbit despre acest caz timp de cateva zile. Un alt caz spectaculos a fost cel al pacientului care a fost numit de mijloacele media omul pasare, pacient care in urma operatiilor chirurgicale a devenit un cetatean normal.

C.S.: De ce este nevoie, domnule Profesor, pentru ca un chirurg sa poata aborda astfel de cazuri?

I.L.: Este nevoie de mult curaj, la modul foarte sincer. Trebuie sa evaluezi foarte bine cazul, sa iti structurezi un concept, o modalitate concreta de abordare si trebuie sa ai viziunea rezultatului, sa vezi de la distanta ce se va intampla dupa ce intreprinzi anumite gesturi chirurgicale. Sigur, astfel de cazuri necesita multi ani de experienta, mii si zeci de mii de interventii chirurgicale. In prezent, am o agenda personala care arata o cifra de peste 40.000 de pacienti operati. Totusi, fiecare pacient este un caz unic, ridica probleme deosebite si, evident, e o picatura in acumularea experientei personale. Acesta este si motivul pentru care, spre exemplu, in vederea abordarii tehnicilor de chirurgie estetica in deplina siguranta atat pentru pacient cat si pentru doctor, ai nevoie de multa experienta si de mii de operatii efectuate. Nu e ca si cum ti-ai lua patalamaua de medic specialist in chirurgie plastica si a doua zi ai deschide un cabinet de chirurgie estetica. Nu e posibil. Orice gest chirurgical genereaza anumite riscuri pe care trebuie sa le cunosti. Chirurgia estetica este parte definitorie a specialitatii mele. Aliniindu-ne la recomandarile globale si europene, incepand cu acest an, denumirea specialitatii in nomenclatorul specialitatilor editate de Ministerul Sanatatii, este chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva. Aceasta pentru a clarifica faptul ca responsabilitatea abordarii acestor probleme din sfera chirurgiei estetice revine in exclusivitate chirurgilor plasticieni.

C.S.: In urma cu doi ani ati declarat ca procentul alocat sanatatii ar trebui sa varieze intre 7% si 10%...

I.L.: Imi mentin acelasi punct de vedere. Atata timp cat nu vom ajunge la media europeana de 8% nu putem spera sa avem sanse de evolutie.

C.S.: In ce directie se indreapta sistemul nostru? Banii sunt putini, medicii pleaca...

I.L.: Este o problema foarte serioasa. La nivelul Colegiului Medicilor Bucuresti ne confruntam cu acest robinet larg deschis spre exterior, prin care se scurg multi medici pregatiti de sistemul romanesc. Lucrul acesta nu e caracteristic numai pentru Romania. In general, tarile din vestul Europei sunt supuse unei astfel de tendinte de fuga a medicilor peste ocean, iar locurile vacante reprezinta un aspirator al medicilor din estul Europei. Pe principiul dominoului se produce aceasta miscare la nivel european si chiar planetar, avand ca si initiator atractivitatea spatiului nord-american.

C.S.: Ce strategii ar trebui adoptate pentru a solutiona aceste probleme?

I.L.: Fara indoiala, sunt probleme de strategie sanitara care trebuie gandite pe o lunga perioada de timp. Nu putem gandi reforma sanitara in cateva luni sau nici macar in cativa ani. In opinia mea, ar trebui sa constientizam faptul ca fara a ne fixa o tinta la nivelul anilor 2020 - 2025 cu obiective clare, cu stabilirea unei strategii transpartinice, nu putem ajunge acolo unde ne dorim. Daca fiecare ministru incearca sa implementeze propria strategie nu vom ajunge nicaieri. Am avut vreo 20 de ministri ai sanatatii in ultimii 20 de ani. Este absolut clar ca fiecare a incercat sa schimbe radical si in sens benefic sistemul de sanatate, dar aceste intentii nu s-au articulat.

C.S.: S-a tot vorbit despre o greva in bloc a medicilor daca situatia actuala nu isi gaseste rezolvarea. E fezabila aceasta masura?

I.L.: Un astfel de spital (Spitalul Floreasca, n.red.) nu poate sa puna pe usile de la intrare o inscriptie pe care sa scrie: greva. Exclus! In orice situatie, aceasta unitate sanitara trebuie sa functioneze. Este un spital de varf, de maxima competenta, cu atributii de centru metodologic. Personal, nu pot sa concep o greva in bloc, iar sintagma asta ma depaseste putin. Fara indoiala, insa, la nivelul Colegiului Medicilor din Romania sunt gandite anumite masuri si strategii care pot sa intereseze anumite segmente ale sistemului de sanatate. Repet, atata timp cat resursele financiare nu pot fi aduse la un nivel comparabil cu Uniunea Europeana, niciun alt fel de presiune asupra sistemului nu poate duce la rezultate adevarate.

C.S.: Un alt motiv pentru care medicii pleaca il reprezinta nivelul dotarilor din Romania...

• 1
• 2